ACROSTIHUL
Acrostihul este problema enigmistică constând dintr-o scurtă compunere în versuri astfel făcută încât primele litere citite de sus în jos să dea un cuvânt, sintagmă, lozincă sau numele pe care autorul și l-a ales ca motiv pentru poezia sa.
Cuvântul acrostih a fost importat din limba franceză, cuvântul acrostiche venind la rândul său din limba greacă, unde akrostihis se compune din akros - extremitate și stihos - vers.
Acrostihul este cunoscut din cele mai vechi timpuri, cele mai semnificative exemple fiind inscripțiile funerare în versuri din primele secole dinaintea erei noastre.
La noi este celebru acrostihul La noi e putred mărul..., trimis de Bogdan Petriceicu Hasdeu revistei Convorbiri Literare, sub pseudonimul P.A. Calescu, pe care redacția l-a publicat, neobservând că prin lectura verticală a primelor litere se dădea un blam revistei.
Acrostihul este prevăzut cu un titlu (bideterminare) și o prezentare. Este unul dintre genurile enigmistice fără cheie numerică, doar din titlul problemei deducându-se ce trebuie aflat.
Pentru exemplificare voi prezenta două acrostihuri (între care și pe cel amintit mai sus!):
LA NOI
La noi e putred mărul“, a zis de mult poetul,
A zis cu desperare şi a murit nebun,
Căci îl zdrobi durerea cînd s-a convins cu-ncetul
Oftînd după scăpare că nu mai este bun
Nici sîmburele însuşi, speranţa viitoare,
Vestala timoroasă ascunsă de priviri!
O, da! un vierme sarbăd, cu otrăvită boare,
Rozînd fără-ncetare nu lasă nicăiri
Bucată nemînjită, şi în zadar să crează
Iluzia din urmă ar vrea că tot mai poţi
Redobîndi scînteia din dispăruta rază!
I-am cîntărit, piticii! i-am măsurat pe toţi!
Lucesc prin neştiinţă, prin penile străine,
Insecte cu o umbră mai mare decît ei;
Te-nceală-n perspectivă, dar cînd te uiţi mai bine
E trist şi-ţi vine milă de falnicii pigmei!
Rivali cu cine ştie ce geniuri sublime,
Aruncă vorbe-n aer ce curg ca un şiroi,
Repetă, dar de unde, din ei nu spune nime...
E putred, putred mărul din sîmbure la noi!
P. A. Calescu
Rezolvând acrostihul veți descoperi... unde e putred mărul.
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
ACROSTIH
Colo-n colț acum răsare
O căciula mai voinică
Și-o târaște-abia, abia.
Bate-njură, dă din maini
Un copil al nu știu cui,
Cinci ca el încap în ea.
O căciula mai voinică
Și-o târaște-abia, abia.
Bate-njură, dă din maini
Un copil al nu știu cui,
Cinci ca el încap în ea.
În aceste versuri, culese din poezia Iarna pe uliță, dacă se citesc inițialele, veți obține numele autorului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu